Atitudini

Te-ntreb: „Române, cât mai stai deoparte? Când ai fost neam de dac? Când ai murit?”

             TE-NTREB… Când văd că nu distingem rău de bine, Când România-i scoasă la mezat, […]

 

           TE-NTREB…

Când văd că nu distingem rău de bine,
Când România-i scoasă la mezat,
Când mercenari pentru puteri străine,
În „buni” și „răi” cumplit ne-au divizat,

Când Vlad, Ștefan cel Sfânt, Mihai Viteazul,
Nu mai înseamnă pentru noi nimic,
Când venetici ne-au îndoit grumazul
Și tot ce-i românesc ne interzic,

Când pe bunici,care ne-au vegheat somnul,
Ne alintau și ne spuneau povești,
Vor să-i urâm că se-nchină la Domnul
Și țin ca sfinții datini strămoșești,

Când nu mai vor să fie taţi și mame,
Când libertatea este doar un mit,
Când vor să ne transforme-n holograme
Dar pe Iisus din nou l-au răstignit,

Când văd copii vânduți ca niște vite
Și nimeni nu-i în stradă revoltat,
În țara asta plină de „elite”,
Cu un popor ce pare turmentat,

Când văd că interlopii fac justiție
Și-n fruntea țării e un dezaxat,
Când statul e deja o inchiziţie
Și securiștii iar s-au regrupat,

Când dezrădăcinaţi prin țări străine,
Urlă dement că doar ei ne salvează
Și vor să construiască ghilotine,
În țara lor pe care o blamează,

Când vai,frumoși și liberi,doar se știe,
Ei au uitat de blid și de ștergar,
Când toți sunt patrioți,dar pe simbrie,
Să nu mai dea cu sapa pe hotar,

Când e-un păcat să fii naționalist
Că suntem știrbi, înapoiaţi, prostani,
Când vor isteric hoardele #rezist,
Să umple țara de urangutani,

Când văd că ce-am clădit ne-au ruinat,
Când bogățiile ne-au luat cu japca
Și ne încolonăm disciplinat,
Să mulțumim că ne-au lăsat doar șapca,

Când ți-au furat și ape și pământul,
Dar ai tăcut că erai ocupat,
Nu te mira că doar cerul și vântul,
Ți-au mai rămas din falnicul regat.

Când Transilvania vor să o răpească,
Dar tu votezi cu cei ce-o jinduiesc,
O să te plimbi prin Țara Românească,
Numai cu viză sau cu pașaport nemțesc.

Când umilit îți venerezi călăul
Și capul n-ai curajul să-l ridici,
Când resemnat te-ai învățat cu răul
Și te închini la sași și Ludovici,

Când Constituția e o koorvă proastă,
De care râd și curcile din sat
Dar nu o ia niciunul de nevastă,
C-o siluesc cu vârf și îndesat,

Când imnul cântă somnul cel de moarte,
În care tot poporu-i adâncit,
Te-ntreb: „Române, cât mai stai deoparte?
Când ai fost neam de dac? Când ai murit?”

                                Romeo Serafim 
                                 19 iulie 2019

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.